Parinte fericit

Când te-ai celebrat pe tine?

Azi...traiesc sentimente contradictorii. Sunt obosită... Am dormit 4 ore azi noapte.

 Mi-e dor... Mi-e dor să zbor, să sper, să cred, să visez....

Am nevoie... Am nevoie să mă mișc...Ah! Ard de nerabdare! Am atâtea de făcut, atătea de spus, atătea de văzut! Sunt plină de entuziasm să spun tuturor căte resurse avem în noi să șlefuim nestematele neprețuite din îngerii noștri...

Am nevoie.... Am nevoie să strig! Să strig bucuria de a fii azi, aici, unde sunt! Să strig bucuria de a fi cine sunt! Să strig bucuria de avea trei mici comori, ce mă fac omul care sunt azi!

Am nevoie... Am nevoie să plâng! Să plâng că este așa de greu! Să plâng că sunt prea multe obstacole,provocări, încercări, dureri , tristeți pe drumul ce mă cheamă!

Am nevoie... Am nevoie să respir! Să respir fiecare gură de aer, în parte, să apuc să spun bucuria, să spun sacrificiul, să spun mulțumirea, să spun lupta, să spun satisfacția de a fi unde sunt! Să spun credința ce arde în mine și unde aceasta mă va duce pe mine, pe copiii mei, pe voi părinții care visați cu mine, pe noi întreaga națiune dacă vom continua...dacă vom continua să facem ceva diferit pentru a deveni mai buni noi și pentru a deveni mai buni ei, îngerii noștri....

Am nevoie... Am nevoie să mă opresc să văd onoarea ce mi s-a dat, să fiu aleasă mamă copiilor mei, să văd măreția de a fi aici în furtuna de greutăți ce nu se mai termină, și puterea miraculoasă ce o dă visul, misiunea, chemarea de a schimba ceva in România noastră!

În vârtejul nebun de emoții, azi trăiesc! Azi celebrez viața! Celebrez că sunt un părinte mai bun azi decât am fost ieri, decât am fost acum un an,, decât am fost acum patru ani... De fapt azi celebrez patru ani, decând trâiesc cu adevărat! Trăiesc cu adevărat! Si plăng mult fiindcă lupta e dificilă! Și râd mult fiindcă am o prințesă acasă care mă face să râd printre lacrimi! Alerg, mă zbat, obosesc sunt fericită, sunt tristă, vreau să renunț si în același timp să nu mă prească nimic să continui să schimb Viața!

Azi celebrez patru ani de când am luat cea mai grea decizie a vieții mele. M-am despărțit de colegi dragi...am pierdut prieteni buni... am lăsat în urmă oameni extraordinari, mentori fantastici și o parte din inima mea alături de toată cariera mea... A fost foarte greu...pe drum m-am intrebat deseori dacă am ales bine...

Si totuși azi celebrez o viață trăită cu libertate! Azi celebrez o viață asumată! Azi celebrez viața de mamă! Azi celebrez viața de parteneră pentru soțul meu în toate sensurile posibile! Azi celebrez lecții extraodinare pe care le primesc! Azi celebrez fiindcă trăiesc iubirea autentică, necondiționată, neștirbită de amenițări, frici și pedepse alături de ființele dragi ce mi-au fost dăruite de Divinitate! Azi iert și sunt iertată fără să plătesc prețul reproșurilor sau a rușinii! Azi mă iubesc pe mine însămi și iubirea această îmi dă viață, speranță, entuziasm, și credința că este posibil ca fiecare dintre noi să trăim așa... să ne iubim așa și să iubim așa...

Azi vreau să te celebrez pe tine, părinte care citești aceste rânduri! Te celebrez fiindcă te cauți pe tine! Te celebrez fiindcă ai întredeschis cu sfială sau poate ai deschis larg și cu îndrazneală inima ta, să pășesti pe un alt drum. Te celebrez pentru că vrei mai mult pentru tine decât, poate, ai primit când ai fost copil! Te celebrez fiindcă vrei mai mult decât ți-a dat universul până acum! Te celebrez fiindcă vrei să lași moștenire, copilului tău, altfel de educație decât ai primit tu! Te celebrez că auzi vocea interioară care te cheamă să te transformi și să trăiești cu adevărat, autentic! Fie că îți dai seama sau nu, citești aceste rânduri fiindcă ai nevoie de ceva, cauți ceva... Și azi, și mâine și în fiecare zi pe măsură ce îți deschizi inima, Universul te va ghida și iubirea te va găsi și te va schimba!

 Ah! Ard să spun lumii întregi cât de frumos este să traiesc! Să trâiesc literalmente...cu bucurie și da... si cu lacrimi... Să traiesc lupta și să ma bucur de victorie! Ah, viața e frumoasă! Nu pentru că ai tot ce ai visat, nu pentru că nu duci lipsă de nimic, nu pentru că le-ai dat copiilor tăi tot ce tu nu ai avut! Viața e frumoasă pentru că e plină de culoare, e plină de șanse să devi mai bun maine decât ești azi, e plina de renunțări și pierderi a lucrurilor de ieri sau de azi pentru lucrurile fantastice ce le poți avea mâine!

Azi eu mă celebrez și trăiesc! Azi te celebrez pe tine, pentru că ești! Tu când te-ai privit ultima dată pe tine însuți, însăți? Când te-ai iertat pe tine însuți, însăți, ultima dată? Când te-ai simți onorat că exiști, că ești fiu sau fiică pentru cineva? Când te-ai celebrat că ești părinte? Când te-ai simțit onorat că ți s-au dat îngerii din viața ta, fie ei, copii sau partener, sau prieteni?...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *