Femeie bucurandu-se de viata

Când ai celebrat Divinitatea ultima dată?

Una dintre cele mai frecvente greșeli pe care le facem atunci când ne merge bine, este că ne obișnuim cu lucrurile care le-am obținut și avem atitudinea de parcă ni se cuvin. Ne familiarizăm atât de tare cu faptul că suntem sănătoși, încât avem impresia că ni se cuvine sănătatea. Ne familiarizăm cu faptul ca părinții ne sunt alături încât avem impresia că ni se cuvine ca aceștia să ne fie alături. Ne familiarizăm cu familia să ne susțină, sau prieteni să ne asculte, sau șefiii să ne aprecieze încât avem impresia că ni se cuvin toate acestea. Credem că ni se cuvin aprecierile celorlați, încât uităm să ne bucurăm de viață și de ceea ce ne aduce ea în fiecare zi. 

Tratăm viața de parcă ni se cuvine...

Azi vă aduc o noua provocare vouă dragi părinți. O provocare care îmi doresc să vă ușureze poverile, să vă îndrepte spatele, cu timpul să vă descrețească frunțile și să vă bucure inimile.

Azi vă provoc să îl celebrați pe Dumnezeu! Te provoc drag părinte, să privești cerul și să onorezi pe Dumnezeu fie că este el senin sau plin de nori. Azi te provoc să vezi în cerul plin de nori, frumusețea ce numai El o poate da. Azi te provoc să vezi pe Dumnezeu în lacrimile tale sau ale copilului tău, la fel cum tot El este în zâmbetele voastre! Azi te provoc să îl celebrezi pe Dumnezeu fie că îți este bine, fie că îți este greu! 

Dacă azi îți e bine bucură-te, zâmbește, trăiește și onorează drumul acesta pe care ești azi! Având această atitudine vei continua să rămâi conștient de tine, de cine ești, de acest întreg proces care este viața. Vei trăi deplin și cu recunoștință frumusețea zilelor bune de acum. 

Dacă azi ți-e greu, nu te opri să îl onorezi pe Dumnezeu! Privește provocarea prin care treci ca un nou munte pe care e nevoie să îl urci. Acolo de la poalelele muntelui, caută frumusețea ce o poate oferi acest munte! Vizualizează frumusețea ce o vei vedea de pe vârful acestui munte. Vizualizează cum te vei simți pe drumul provocării tale, cum te vei simți depășind fiecare obstacol, urcând fiecare sută de metri. Oprește-te din când în când și admira priveliștea reușitei tale și onorează-l pe Dumnezeu din nou. Dacă am trăi doar pe vârf de munte, ne-am obișnui cu priveliștea. Nu am mai aprecia frumusețea. Nu ne-am mai bucura de reușită. Fiecare pas, fiecare hop, fiecare piedică e o ocazie să vedem măreția Divinițăți și felul cum viața e o școală despre depășirea limitelor ce noi ni le punem, o școală despre transformarea sinelui, o școală despre acceptare și toleranță a noastră și a celor care ne înconjoară, o școală despre iubirea necondiționată a copiilor noștri. Trăind în mulțumire și gratitudine, vom putea să îmbrațișăm viața, să o trăim frumos, să lăsăm căi în urma noastră pe care să poată păși și alții pentru a câștiga lupte, pentru a cuceri munți, pentru a lăsa moșteniri autentice generațiilor viitoare și mai mult copiilor și copiilor copiilor noștri.

Azi deci, te provoc: trăiește cu onoare față de Dumnezeu, indiferent cât de înalt e muntele tău, îndiferent la ce nivel te afli tu pe el!

Azi te provoc să îl celebrezi pe Dumnezeu!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *