Când ți-ai pedepsit copilul…

Să onoram astfel de părinți căci doar în felul acesta vom cultiva astfel de comportamente și ideologii...

....se întâmpla ieri. Eram in vizită la niște prieteni. Mai multe cupluri, fiecare cu copiii, doi trei la număr, ne făceam loc printre poveștile fetelor care se jucau de-a prințesele sau printre jocurile băieților de-a eroii războinici. Evident jocurile băieților, se soldau cu cele mai multe ciocniri, în încercarea lor de a fi cei mai buni, cei mai iscusiți, cei mai destoinici. S-a făcut liniște după o vreme. Unii dintre ei au obosit. Ne punem la masă câțiva adulți și câțiva copii printre care unul dintre ei are 7 ani. Mai are trei frați, cel mai mic are doar două luni . Printre discuțiile care le avem la masă, unul dintre adulți îl întreabă pe băiețelul de 7 ani: „ ia spune tu, A....., cum te pedepsește mami pe tine, când faci o năzbâtie?” Mare mi-a fost încântarea să îl aud pe băiețel spunând parcă uimit de o astfel de întrebare: „ ...dar nu mă pedepsește!”

Şi acum vă întreb pe voi. Oare copilul tău cum va răspunde la această întrebare?

M-am întrebat de multe ori dacă putem să ne educăm copiii, fără să îi pedepsim, fără să strigăm mereu la ei, fără să îi amenințăm sau să îi constrângem. E greu?!... Da! E imposibil?! Nu! O dovedește tocmai relatarea de față. Să fim serioși! Fiecare copil a lovit la un moment dat, s-a târât pe jos in mijlocul mall-ului,  a stricat sau a spart ceva valoros de prin casă. Ca să nu mai vorbim de situațiile în care tu îi spui să facă un lucru și el face tocmai pe dos. Vi se pare cunoscut?! J Nici băiețelul de față nu făcea excepție, sunt convinsă. E un băiat normal, poate nu e așa războinic și de neoprit ca fiul meu cel mare, dar sigur nu stă liniștit în scaunul lui de parcă nu ar exista, sau cuminte ca o fată , cum se spune. Și totuși părinții lui au reușit să îl educe și să îl crească până acum, fără să recurgă la pedeapsă sau cel puțin, fără ca acesta să se simtă pedepsit. E fantastic! Parcă e începutul unei noi ere. Se poate și astfel, dragi părinți! Cum spunea cineva... ”nu poți deveni ceea ce nu ai văzut și nu ai auzit”, Cu alte cuvinte, putem deveni ceea ce am văzut și am auzit. Tocmai am văzut! Am văzut si vă spun și vouă. Nu e din cărți (foarte utile de altfel), e cât se poate de real!

Sunt convinsă că mai sunt momente în care ajungem la limită, mi se întâmplă și mie, cea care azi îi învăț pe alții. Sunt convinsă că li se mai întâmplă și părinților băiatului de față. Doar greșind, învățăm. Dar e și mai bine, dacă reușim să învățăm din experiența altora. În felul acesta, copiii noștri nu devin victime colaterale.

Așa ca azi te las cu această întrebare:

Dacă azi îl întrebi – cum, sau poate, când te-am pedepsit ultima dată? – ce va răspunde el?...

Și eu mă întreb... ce ai vrea să îți răspundă?!

În loc de concluzie, voi reveni la gândul cu care am început.... Să onoram astfel de părinți căci doar în felul acesta vom cultiva astfel de comportamente și ideologii...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *