Copilul meu face numai ce vrea

Copilul meu face numai ce vrea

Aveti acest sentiment vreodata? Eu il am de multe ori….

Ce este rau in aceasta afirmatie?!

Haideti sa ne uitam putin la noi inainte de a vorbi de ei! Tu nu iti doresti sa faci ce vrei tu? Iti place sa fii constrans?

Iti place sa ti se impuna cand sa dormi, cand tu mai vrei sa te uiti la un film sau sa citesti o carte? Sau si mai rau, cand mai ai de lucru, sa te scoata cineva din birou, ca mai are si altul de lucru? Cum te-ai simti daca ti s-ar pune pe masa o mancare care tie nu iti place si ti s-ar spune ca numai asta este de mancare azi? Cum ar fi sa iti spuna cineva, ca azi mergi cu autobusul la serviciu cand masina e in parcare? Cum ar fi sa ti se puna in fata o pereche de cizme sa te incalti cu ele, cand soarele straluceste de te orbeste, afara? Hai sa intram mai in amanunt.... cand esti la birou cu colegii tai, sa ti se impuna sa nu scoti nici un cuvant, sa lucrezi in liniste, ti-ar placea? Daca un coleg ar veni sa iti spuna sa iti opresti telefonul ca il deranjezi, cum te-ai simti, stiind ca vorbesti la telefon in interes de serviciu sau chiar ai o problema urgenta acasa de rezolvat?

Hai sa ducem mai departe.... in trafic cand un sofer merge cu 30km pe ora pe autostrada, cum te simti? Sau in oras, esti pieton si treci pe trecerea de pietoni, si un sofer decide sa nu iti dea prioritate, cum rectionezi? Sau doar la semafor in trafic, vezi pe cel din fata ta ca trece pe rosu, la ce te gandesti? Ai o programare la stomatolog la o anumita ora, si astepti peste ora stabilita, inca o ora, cum te simti?

Astazi vreu sa va scriu cum ma simt eu, cum reactionez la aceste contexte, ca sa inteleg mai bine ce se intampla cu mine , ca sa inteleg trairile micutului meu mai apoi.

Seara ne place sa ne uitam la un film eu si sotul meu. Asa incat avem stabilit ca ora de culcare a micutului sa fie la 9. Asa el va fi odihnit pe dimineata, si noi avem un timp cu noi impreuna. Caci suntem oameni si daca nu interactionam unul cu altul, intr-o zi , ne vom mira de ce suntem doi straini. Asa gandesc eu si mi-am stabilit eu insami aceste reguli, pentru o buna convietuire. Nu odata mi se intampla ca micutul mai vrea sa se joace, sau sta mai mult la baie, sau ii mai trebuie de trei ori apa pana se pune in pat, eventual a dat si apa pe el si trebuie sa il schimb, nu si-l gaseste pe Totolici si mai umblu inca zece minute sa il caut prin casa; vecinul mai are ceva de facut la casa si mai bate vreo cinci minute, ingerul de alaturi plange ca il doare burtica si inteleg, dar micutul meu nu poate sa adoarma din aceasta cauza, Diesel miauna intr-una ca el vrea sa doarma cu noi si piciul meu confirma ca vrea si el, numai poate mai amana putin ora de somn. Si uite asa, ne trezim ca e ora zece si inca nu e in pat. Reactia cea mai frecventa este ca, nu mai apucam sa ne uitam la nici un film ca eu sunt franta de oboseala si trebuie sa ma culc fiindca a doua zi ma trezesc de dimineata. Si regula mea despre convietuire s-a dus pe apa sambetei, cum se spune.

La masa un alt context, o alta poveste.... mi se intampla ca vin obosita de la lucru si flamanda. Dar eu nu mananc orice, mai mult salate si carne gatita grill. Dar azi nu este nimic de mancare, desi legumele stau in frigider, nu s-a gandit nimeni si la mine... e plin frigiderul de mancare gatita, dar o salata prapadita nu s-a gandit nimeni sa faca. Desi e bona acasa, bunica si poate si sotul care stie dintotdeauna meniul meu zilnic. Pana sa mai ajung eu sa mananc ma apuc de treaba prin casa si cand nu mai pot de foame ajung sa mananc ce apuc , „nervoasa si fustrata” ca nu s-a gandit nimeni si la mine.

Cu masina sau autobusul vesnice negocieri... avem o singura masina dar suntem doi, unul vrea la serviciu si implicit la gradi, dar eu trebuie sa platesc facturile si sa merg in cine stie ce loc. Asa incat unul dintre noi ca vrea sau nu, trebuie sa accepte autobusul, si cedez eu fiindca nu am program fix. Sau ma trezesc cu o ora mai devreme decat de obicei ca sa ii duc pe toti, si sa pot pastra masina. Oricare dintre variante imi cauzeaza fustrari, dar ce sa fac, nu am de ales cum s-ar spune....

De haine nu incape discutie ca produce stresul de pe lume.... cel putin primavara sau toamna. De cand sunt, nu am stiu sa ma adaptez vremii si ori mi-a fost frig, ori mi-a fost cald. Stres maxim caci nevoile mele interne nu au fost satisfacute. Soarele stralucea din cale afara dar cand am iesit, masina imi arata 2-3 grade. La fel mi se intampla sa fie innorat, si totusi la ora zece sa fie soarele pe cer si eu indispusa ca umblu cu haina si/sau umbrela in mana pe unde ma duc.

Nu patiti si voi la fel de multe ori?!....

Inca nu am terminat.... 🙁  Telefonul frecvent e pe silentios ca sa nu trezesc copii sau la ei in mana „ca sunt mici , se joaca”, si pe mine tocmai ma suna cineva si aman convorbirea ca .... asta e.... micutii nostri sunt cei mai importanti. Curentul l-am avut oprit ca e vreo defectiune tocmai cand trebuia sa il aspir pe micut, ca ii curge nasul de abia poate sa respire, sau tocmai cand ma pregateam sa vad un film, sau sa citesc ceva. Si starea mea e deja la cote maxime de stres si „nervi” cum ar spune unii.

In trafic patim cu toti frecvent, cand te grabesti mai tare avem in fata un coleg de trafic care s-a speriat de politie si in loc sa mearga regulamentar cu 50km la ora, decide sa mearga cu 30. „Ca ce chestie?” ne vine sa ne intrebam. Sa nu mai zicem la zebra ca fiecare dintre noi am patit sa stam... sa stam si sa tot asteptam poate poate cineva are bunul simt sa ne dea prioritate.

Ei la medic.... refuz sa mai ma duc de multe ori sau mi-am schimbat medicul decat sa stau sa astept. Problema vine, si eu sunt in aceasta situatie, ca trebuie sa facem controale anuale obligatorii o data pe an, la stat. De pilda afectiunea sotului meu cere asta si desi e programat la prima ora sta si cate 6-7 ore pana ajunge sa il primeasca cineva. La sfarsit, desi il insotesc doar sa ii treaca mai usor timpul, suntem amandoi extenuati si nervosi si numai „dispusi” sa avem rabdare cu micutii zglobii care ne asteapta acasa.

Sunt convinsa ca traiti aceste fustrari zilnice si voi... unii le controleaza mai bine altii mai putin bine. Insa ne ridica nivelul de stres maxim si ne produc stari de agitatie si nerabdare. Sau spus direct, suntem plini de „nervi” ca lumea asta e cu susul in jos si cand vor merge lucrurile cum trebuie in lumea asta?....

Si azi eu te intreb.... care „lumea asta?” Cine este lumea noastra a fiecaruia? Cum controlam noi aceste evenimente? Sau le controlam? Ne lasam noi dusi de valul circumstantelor si permitem sa se perpetueze starea noastra din eveniment in eveniment? Cum se poate schimba „lumea noastra” sa fie una mai buna? Care este acel lucru care ar schimba cursul lucrurilor sa mearga din bine in mai bine, in cursul zilei, sau din rau in mai rau?

Azi iti raspund scurt: puterea de decizie.

Mai tarziu o sa iti spun cum puterea de a decide mi-a schimbat comportamentul in evenimentele povestite mai devreme. O sa iti spun cum puterea de decizie m-a ajutat sa imi inteleg copilul si sa am discutii normale cu el la cei trei ani si jumatate. Daca nu vrei sa afli, nu vei stii nici cum pot aceste situatii sa iti afecteaza copilul. Nu vei stii cum comportamentul tau il determina pe micutul tau sa aiba aceleasi fustrari si „nervi” cum spun unii. Nu vei stii ce poti face cu tine, ca micutul tau sa se schimbe implicit.

1 thought on “Copilul meu face numai ce vrea”

  1. Draga Claudia,

    Mi-am propus de ceva vreme sa-ti scriu si, se pare, a venit momentul. Am reusit sa-ti citesc din articole, le-am numarat si astept zilnic sa se faca noapte sa mai citesc unul.
    Mi-am facut cateva pareri si, la cum ma cunosti, mai ca am analizat cu pixul in mana. As avea cateva comentarii pe care sper sa le pot face in particular si ceva intrebari care isi doresc raspunsuri concrete. Oricum, ideea e ca Anastasia chiar face aproape numai ce vrea si speram ca articolul sa-mi dea o solutie sau macar o idee de solutie :). Nu pentru ca nu as putea gestiona situatia, ci pentru ca mi-as dori sa o gestionez intr-un mod corect pentru personalitatile noastre.
    Numai bine va doresc.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *