Rușinea ne transformă în monștri!!!

Ieri mi-am vizitat niște prieteni. De fapt, obișnuim să petrecem duminicile în vizită la unii dintre prietenii noștri, care au și ei copii. Ne vizităm unii pe alții cu scopul ca micuții noștri să interacționeze, să se joace și în altfel de mediu decât cel din grădiniță.  Cu ocazia asta, învățăm și noi foarte multe, copiii fiind destul de mulți și cu vârste și personalități diferite.

Nu stăm mai mult de doua trei ore împreună. Rezistăm mai puțin noi, decât ei, sincer vorbind.

La un moment dat, una dintre fetițe îi plesnește o palmă peste față, fiului meu mai mare.  Fiul meu plânge cu atâtea lacrimi... vădit roșu pe partea unde a fost lovit. E atât de nedumerit. Nu înțelege de ce a fost lovit și plânge cu și mai mare patos. Mai târziu, unul din băieți se aude iar plângând. Din nou, unul din ei smulsese o jucărie din mâna celuilalt. Mama gazdă află de la fiica ei că fiul meu a împrăștiat hainele într-unul dintre dormitoare și merge să îl roage să strângă. Așa cum este de așteptat, fiul meu răspunde amenințător „nu!” justificând că nu a fost singurul care a împrăștiat lucrurile. Nu după multă vreme fiul meu și unul dintre băieții mai mari se iau din nou la harță pe seama unei jucării de-a băiatului mai mare. O vrea și el cu înverșunare și băiatul nu vrea să o împartă.

V-aș putea povesti astfel de situații, care se întâmplă de fiecare dată când copiii se întâlnesc fie în vizită la prietenii noștri, fie la aniversarea zilei de naștere a vreunui copil din grădi, fie în parc. Sunt convinsă că la fel de multe situații puteți și voi să povestiți. Inevitabil astfel de conflicte între ei apar și se pot solda cu împăcări și îmbrățișări, sau cu „nu mai vorbesc niciodată cu tine”, sau „nu mă mai joc niciodată cu tine”.

Întrebarea mai importantă, în opinia mea, este ce facem noi? Cum reacționăm noi când copilul nostru tocmai a lovit pe cineva? Cum ne comportăm noi cu copilul nostru când tocmai a stricat jucăria cuiva, sau a spart un pahar din greșeală, atunci când erați în vizită? Ce simți tu când copilul tău se pune pe jos fie în mall, fie pe stradă supărat că i-a căzut înghețata, de pildă, și vrea alta? Ce simți și ce faci dacă copilul tău tocmai a spart ceva într-un magazin? Cum te simți când lumea se uită lung la tine? Cum ai vrea să fie tratat copilul tău, după ce tocmai a fost lovit?

Așa cum am mai spus și altădată, îmi doresc doar să fiu mărturie, dacă în felul acesta pot ajuta un părinte să devină mai bun pentru copilul lui.

Așa încât, cu riscul de a mă expune de multe ori, vorbesc despre mine și fiii mei și experiențele noastre împreună. Cu câțiva ani în urmă, dar nu așa de mulți încât să fi uitat, mă simțeam jenată când fiul meu făcea vreo prostie. Mai ales dacă lovea pe cineva sau strica jucăria cuiva, vedeam negru în fața ochilor. Mă rușinam și începea avalanșa. Făceam educație, credeam eu, nu pe cel mai calm ton. Mai mult strigam decât să explic, fiindcă așa credeam că fiul meu va înțelege ce lucru grav a făcut. Și în timp ce dădeam explicații copilului „cu nemiluita” cum se spune, mă gândeam, oare ce spun ceilalți părinți despre mine?!...Cum îmi dau diverse etichete, cum că nu știu să îmi educ copilul, cum că nu știu să îl stăpânesc, etc. Rușinea, la gândul ce zic ceilalți, mă transforma. Din sprijin pentru copilul meu, deveneam, parcă, cel mai mare dușman. Cred că în ochii micuțului meu, deveneam un mic (sau poate mai mare) balaur care dădea din mâini gesticulând, și vorbind într-una, crezând că poate așa va înțelege gravitatea faptei lui.

Astăzi am depășit fază aceea. Deși mi-e rușine de neștiința mea, am trecut mai departe și corectez fără să pedepsesc. Am spus și altă dată: „Numai când ajungi împăcat cu tine însuți, reușești să pui limite fără să interzici, să faci reguli fără să domini, să corectezi fără să pedepsești...” Și cred asta și trăiesc asta în fiecare zi.

De fapt despre asta e vorba aici – să te împaci cu tine însuţi, să nu te mai critici pe tine pentru greșelile copilului tău. El a greșit. Nu tu ai fost cel care ai lovit, sau care ai spart ceva. De fapt, reacția noastră este la comportamentul nostru de când eram și noi, la rândul nostru, copii. Greșeam și primeam aceiași avalanșă de la părinții noștri. Dar azi tu nu mai ești copil, deci nu mai ai de ce să te critici, de ce să îți ții morală, sau de ce să te pedepsești. Astăzi e vorba despre copilul tău care a greșit și e normal să o facă, tocmai fiindcă e copil. Tocmai spuneam că și tu la rândul tău când ai fost copil, ai greșit. Deci și el are acest drept ca și tine să încerce, să exploreze, poate uneori chiar să exploateze resursele lui, să vadă care sunt limitele. Nu îl pune la zid pentru asta nici pe tine dar nici pe el! Corectează! Pune limite! Dar fă-o cu iubire, toleranță, înțelegere! Indiferent ce spun cei din jur sau crezi că spun...,  nu face ca să te vadă cei față de care a greșit copilul tău. În acel moment tu și copilul tău sunteți cei mai importanți! Nu permite să intervină nimic! Nu ai nevoie de validare socială pentru ceea ce faci tu pentru a corecta sau pentru a învăța pe micuțul tău înger. Orice faci, nu știrbi iubirea voastră! Nu te transforma într-un monstru pentru copilul tău, doar pentru că ti-e rușine de ce vor zice ceilalți!

Eu merg și mai departe, dacă am ocazia. Nu permit nici celorlalți părinți să se simtă rușinați . Așa că în situația în care un copil greșește față de copiii mei, merg și vorbesc cu acel părinte. M-ar durea sufletul ca noi să fim o pricină ca un părinte să se transforme în acel „monstru”, doar rușinat de ce i-a făcut vreunuia din fiii mei.

Haideți să iubim împreună! Haideți să facem educație în alt mod decât am primit noi! Haideți să creștem o altfel de generație de copiii și viitori adulți! Să creștem o generație care nu are nevoie de validare socială și apreciere la fiecare pas, fiindcă ei știu că sunt valoroși prin natura lor! Haideți să fim remarcabili pentru copiii noștri, pentru ca ei să devină excepționali ca viitori adulți! Haideți să le permitem să fie așa cum sunt ei de fapt: extraordinari, unici, sublimi!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *